11 februarie 2010

Lungu' drum spre casa... partea unu din multe

Fara sa stiu ma aflam in situatia unui om, un mare om, pe care aveam sa-l descopar mai tarziu:

"Cam asta e treaba cu beutura", ma gandeam in timp ce-mi turnam in pahar, "cand se intampla un lucru bun, bei sa sarbatoresti, cand se intampla ceva rau, bei sa uiti, cand nu se intampla nimic, bei sa se intample"

Cre'ca ma cam pierdusem in ganduri... cel putin pentru cateva clipe. Can' ridic capu' realizez unde eram. Intorc capu' la dreapla si-l vad pe Brejnev, care astepta neradbator sa-i dau sticla. Batranu' Brejnev e lacom la beutura. In dreapta lui, adica in fata mea era Moldoveanu', o gorila blonda cu ochii albastri, ce-i drept cam tulburi in momentu' ala. Al patrulea scaun era liber. Cu cateva clipe in urma era ocupat de Ingineru'. Ma uit prin carciuma si-l gasesc la bar. Comandase inca un rand de coniac si nerabdator cum era, plecase sa-l aduca singur la masa.

Ii fac semn sa ma ia 4 halbe. Pana se intoarce Ingineru' de la bar golim paharele de vin. Ne bem coniacu'. Io-l sorb incet, Moldoveanu' din 2 inghitituri, Brejnev il da peste cap. Il beau jumate si restu' il dau capac. Imi golesc halba aproape 3 sferturi cand Ingineru' se ridica si pleaca. Ne saluta, se impleticeste putin pana la usa si dispare.

Am ramas noi 3 cu 3 kile de vin care cre'ca se evaporau, sau era sparta sticla... ca prea se golea repede. Mai era cate un pahar de fiecare cand intra Mosu'(d-al casei) cu 5 kile de tara. In timpu' asta Brejnev mai ceruse un rand de coniac. Mosu' pune alea 5 kile pe masa si zice "Brejnev, asta mic nu bea, nu?" referindu-se la mine (faceam 18).

Brejnev, in stilu-i caracteristic zice "Nu, bre! stai linistit, e baiat cuminte"...

Dispare Mosu'. Nu stiu cat a trecut, oricum, nu mult si am dovedit alea 5 kile... facute sandvis cu cate 3 randuri de coniac de fiecare. Ne ridicam sa plecam, cand intra un prieten de-al Moldoveanului. Mai stam inca 2 randuri de bere. Face el cinste... si plecam.

Afara, cam racoare... Deh! e iarna, -10 -12. Ningea linistit. Toti trei mergeam in linie. Unu langa celalalt, Brejnev la mijloc. Can' deodata dispare. Alunecase pe gheata peste care era un strat subtire de zapada. Intr-o fractiune de secunda e la loc in picioare... "Asa e in viata, mai cazi, mai te ridici!" se aude vocea haraita a lu' Brejnev.

Moldoveanu' pleaca in alta directie, io cu Brejnev ne urcam in autobuz. Afara, frig, in masina destul de cald. Ma plezneste o moleseala groaznica. am prins locuri pe scaun. Nu stiu ce tot bodoganea Brejnev cand mi se taie filmu'. Ma trezesc, mai bine zis ma trezeste soferu', la capat...
- Hai, coboara! a fost ultima cursa, zice el.
- Nu mai pleci nicaieri?
- La garaj!
- Du-ma pana acolo! ii zic io buimac.
Imi arata cu mana ce inseamna la garaj. Era la nici 100 de metri departare. Ma indrept spre casa pe jos, dupa ce ii mai cer cateva indicatii pentru un drum mai scurt. Nu prea ne-am inteles. Cre'ca vorbeam prea incoerent...

Pe drum am mai intalnit 2 persoane pe care am vrut sa le intreb, dar care au fugit cand m-au vazut ca ma indrept spre ele. Mai gasesc pe cineva cu care ma inteleg cam greu dar care, totusi, imi arata drumu' cel mai scrut.

Ajung acasa. Ma duc la frigider. Aveam niste bere, da' parca nu prea mergea. Imi pun niste tuica dintr-o sticla care era pe balcon. O dau peste cap. Ma descalt si ma asez pe marginea patului. Ma las pe spate si ma trezesc dimineata... Am dormit imbracat...

O dimineata ca si mine, cam ravasita. O cafea fara gust. In afara de mahmureala... nimic spectaculos! Ajung inapoi la carciuma. Brejnev era deja acolo. Ingineru' si Moldoveanu' au aparut la 10 minute dupa mine...
- Ce 'aci, ma, jocheule? imi zice Brejnev (asa-mi spunea el... niciodata nu l-am intrebat "de ce?" sau ce vrea sa zica defapt... Moldoveanu' avea impresia ca vrea sa-mi spuna "joker", da' nu prea ii iesea lui).
- Bine, bre!
- Cum ai ajuns aseara? Probleme, ceva?...
- Pai... cam asta e problema, zic io, ca n-am prea ajuns.
- Cum n-ai ajuns? N-ai zis ca te duci la prietenu' ala al tau?... ca ai tu un prieten la scoala si treci pe la el...
- Ce prieten, bre? Am zis io asa ceva?
- Da!... eu stiu ca tu cobori la piata de obicei, da' can' ti-am zis sa cobori ai zis ca "la scoala". Ajungem la scoala si-mi spui ca "nu la asta, la cealalta", ca ai tu un prieten acolo. Eu am coborat la intersectie, stii.. te-am lasat sa te duci la prietenu' tau...
Cam asa a fost prima ratacire in drumu' spre casa... prima din lungul sir ce avea sa urmeze.