Buimac zic

Cat sa treaca? Doua, maxim trei saptamani. 'ai! poate o luna. Si istoria a inceput sa se repete (cu mici diferente). Asa ca nu mai are rost sa insist asupra acestei povesti decat foarte putin.

In mare, s-a petrecut ca si data trecuta, numa' ca de data asta, Brajnev m-a facut atent la piata, io m-am ridicat, in ideea de sa cobor. Da' nu am coborat. M-am asezat pe scaunu' din spatele batranului Brejnev.

A doua statie de la piata e statia la care asta coboara. S-a ridicat de pe scaun sa se dea jos din masina, cand, ce crezi? Ma vede pe scaunu' din spate, ma trage de maneca si-mi zice:

- Ba, ghiaure, nu ai coborat?
- Ce?... Ce-i, bre? zic io, buimac.
- N-ai coborat la piata?
- Pai... unde suntem?...
- Acolo unde cobor eu!.. 'ai! Da-te jos si du-te acasa! imi zise Brajnev, grav.

Cobor impleticit. Aerul racoros de afara mai ma trezeste, il salut pe batran si plec spre casa. O singura statie. Am scapat ieftin de data asta...